joi, 5 martie 2009

Scrisoare a la Tudor Chirila

Aici nu am pre multe de zis, scrisoarea asta vorbeste de la sine, e de-a dreptul geniala...

http://tudorchirila.blogspot.com/2009/03/scrisoare-catre-liceeni.html

Nostalgia romaneasca. Moartea romaneasca. Part 2

Avand in vedere ca unele persoane nu m-au inteles la prima parte a acestui subiect vin cu niste adaugiri...

Eu nu am nimic cu Eminescu in particular sau cu cultura si istoria romaneasca, m-ati inteles gresit, eu am ceva cu prezentul.

Cel mai bine ilustreaza un citat al unei persoane careia i-am cerut parerea despre postare "Noi nu ca n-avem idealuri, dar idealurile din ziua de azi sunt mult mai usor de indeplinit, uitate o zi intreaga la televizor si o sa vezi ce fel de idealuri josnice se promoveaza azi in Romania".

Deci nu e ideea ca nu ar trebui sa ne promovam personalitatile din trecut, tot respectul pentru ele, dar nu ar trebui sa traim in umbra lor ci sa devenim la randul nostru personalitati, sa avem idealuri inalte care sa nu fie legate de faima si bani... acuma nu spun ca nu exista persoane axate pe cultura, numai ca ar trebui promovate mai mult, ar trebui sa admiram persoanele pentru ce pot scoate pe gura nu pentru masina pe care o conduc!

miercuri, 4 martie 2009

Nostalgia romaneasca. Moartea romaneasca.

Mai mult ca sigur ati auzit pana acum vreo femeie mai in varsta vorbind despre Eminescu ca despre o combinatie de erou si sfant. Ok, cu femeile in varsta o fi cum o fi, dar mai nou e la moda printre tinerii care aspira la o tara mai buna sa spuna fraze de genu "Eminescu reprezinta o valoare a tarii care trebuie exploatat". Acum nu ca as avea ceva cu Eminescu in special, l-am luat pur si simplu ca exemplu, fiind un "de pilda" pentru felul in care noi, romanii, am uitat sa avem teluri inalte si ne promovam in continuare valoriile vechi, antice si de demult.

De mentionat aici ca pentru a ajunge la acele teluri trebuie sa fi intai "OM" cum se zice, cu principii si valori morale. Dar noi, scufundati in comoditatea de a avea oameni adevarati in istorie, de a avea acea cultura, patrimoniul romanesc, am spus ca trebuie sa fim diferiti, ca e demodat sa fi un om bun, ca nu mai esti apreciat. Deci haideti sa fim oameni si sa nu ne mandrim cu trecutul ci sa glorificam prezentul.

"Istoria se scrie sub ochii nostri."

Glumind..

Fiind intr-o stare de oarecum plictiseala am inceput sa caut pe net niste citate faimoase, sa vad ce clichee mai sunt la moda ca sa zic asa... Si am dar peste urmatorul citat "Glumind poti spune orice, chiar si adevarul".

Este un citat de faimosul psihanalist Sigmund Freud care mi se pare pur si simplu genial, adica chiar te poti folosi de glume ca sa vezi reactia unor persoane in anumite situatii, de exemplu daca vrei amanarea unui deadline, poti cere amanarea si daca vezi ca persoana respectiva se supara, de presupus o persoana careia nu vrei sa-i lasi o impresia proasta... spui ca glumeai, chiar daca asta inseamna sa lucrezi mai mult si sa-ti indeplinesti atributiile la timp... Mai mult n-am ce sa spun, citatul vorbeste de la sine... :D

marți, 3 martie 2009

Descrierea succesului...

Initial vroiam ca aceasta noua postare sa o numesc "cheia succesului" fiind o chestie foarte cliche-ica care reprezinta ceea ce caut eu acum, dar na, mi-am dat seama ca reteta pentru succes nu exista, si chiar daca ar exista, simplu fapt ca stim ca am folosit o reteta pentru a ajunge la succes il strica, ii strica gustul.
Si asa am ajuns la partea de descriere... Succesul (prin succes ma refer la succes ca si om) reprezinta pentru mine nu gasirea persoanei perfecte pentru care sa renunti la tot, nu reprezinta averea si nici onoarea, pentru mine e un pic mai diferit dar sunt sigur ca sunt multi care sa se regaseasca aici... pentru mine succesul nu inseamna gasirea persoanei de care sa ma indragostesc nebuneste, ci gasirea persoanei care sa ma faca sa vreau sa fiu mai bun dar nu din cauza competitiei, inseamna sa ai atatia bani cati iti trebuie pentru obsesiile tale, sa ai onoarea de a-ti urma instinctul catre lucruri bune, succesul nu e perfectiunea prin superlativ ci prin echilibru, reprezinta starea de bine cum se mai zice...
Acuma partea cea mai grea la care nu stiu inca raspunsul e cum ajungi la acel echilibru, cel mai indicat lucru cred ca ar fi sa ne oprim si sa ne bucuram de drum, nu de ideal, drumul fiind adevaratul succes, dar aici depinde de fiecare... Si totusi, nu mai stiu unde am auzit citatul asta, dar merge perfect de sfarsit, ca motiv de gandire ...
"In intrigile vietii nu exista spectatori..."